Rezolvarea urmelor negative de la naștere

Considerând că relația pe care cu propria mamă depășește ceea ce se cheamă normalitate (în sensul că legăturile în plan acțional sunt inexplicabil de strânse prin raport la relația afectivă, mult mai slabă), o bună prietenă (Anda, 40 de ani) a dorit să experimenteze transa privitoare la rezolvarea urmelor negative de la naștere. Spera ca, astfel, să înțeleagă de ce nu reușește să se detașeze de mama sa, cu care dorea să aibă o relație matură, echilibrată. Între ele nu au existat niciodată manifestări de tandrețe, legătura emoțională a fost mereu marcată de tensiuni, dar, în ciuda acestor lucruri, erau mai tot timpul împreună, într-o relație de dependență reciprocă nocivă și de neînțeles.
La ieșirea din transă, Anda era adâncită în gânduri, cu o expresie a feței care vădea curiozitate și, totodată, o oarecare limpezire. Mi-a spus că a simțit că nu vrea să se nască, foarte mult disconfort și o profundă tristețe. Se simțea singură și era speriată. Simțea respingere.
A doua zi, a revenit și mi-a spus că a purtat o discuție cu mama ei. Discuția a început astfel:
–       Știu că nu m-ai dorit. De ce m-ai făcut?
După câteva secunde de uluire, mama ei i-a explicat că era prea tânără, studentă, că nu știa dacă vrea să-și petreacă viața alături de tatăl Andei. Avea impresia că viața sa se va închide, că nu va mai putea să-și împlinească visele. În plus, îi era teamă să facă un avort. Dar toate acestea fac parte din trecut și nu înseamnă că nu a crescut-o cu dragoste și atenție.
–       Eu am crezut că e rece cu mine din cauza atmosferei tensionate, dure, create în familie de tata. Dar ea, de fapt, nu a putut să treacă niciodată peste felul în care i s-a schimbat viața născându-mă pe mine, a concluzionat Anda sobru. Și poate că acum, stând agățată de mine, vrea să mă pedepsească cumva, să mă oblige să o am permanent în grijă, așa cum m-a avut ea pe mine în copilărie…
Ceea ce s-a dovedit interesant este că, de atunci, relația lor s-a schimbat în bine. Distanța care s-a creat este una normală, Anda își poate vedea de viață, de familie fără să se mai simtă copleșită de problemele – reale sau imaginare – ale mamei ei. Se văd mai rar, conversațiile sunt mult mai relaxate, urgențele mamei s-au împuținat ca prin farmec, ba chiar aceasta a devenit mai calmă și mai înțelegătoare. A început să se ocupe singură de lucrurile cotidiene, fără să-și mai sune fiica de zece ori pe zi, iar aceasta din urmă a început să se simtă confortabil fără să trăiască și viața propriei mame.

D.C. – consultant hipnotist